Povestea Monumentelor de for public dispărute

Monumentele istorice de for public își au, fiecare dintre ele, povestea lor. Ele au fost ridicate într-o anumită perioadă, de către o societate care aprecia anumite valori istorice, culturale, politice, iar în urma schimbării regimurilor (mai ales pe cale violentă) monumentele suferă adeseori de anumite forme de damnatio memoriae: sunt distruse în mod violent, sunt modificate în acord cu noul regim politic sau sunt relocate, nemaifiind considerate conforme cu ideologia noului regim.

Clujul este reprezentativ din acest punct de vedere. Societatea de până la 1918 era una maghiară și cu un puternic sentiment al istoriei naționale maghiare, ea a ridicat o serie de monumente istorice care celebrau istoria Ungariei și rolul important jucat de orașul Cluj în acest context istoric. După schimbarea regimului la sfârșitul anului 1918 (instaurarea administrației românești la Cluj, integrarea Transilvaniei în România), aceste monumente au avut o soartă diversă, de la păstrare in situ și până la distrugere. Administrația românească din perioada interbelică aduce propria ei interpretare a istoriei, iar lucrurile se schimbă radical odată cu instaurarea regimului comunist (1947) și mai ales în anii 1970-1980.

Paradoxal, nu regimul comunist, ci momentul 1918 și schimbarea regimului politic de atunci sunt responsabile de distrugerea mai multor monumente istorice din Cluj. Monumentul distrus în anii 1970 a dispărut foarte probabil din neglijență și nu din motive politice.

Străjerul Carpaților

Monument realizat din lemn,  amplasat în centrul Clujului în anul 1915, în contextul participării Ungariei (Austro-Ungariei) la Primul Război Mondial. Dezvelirea s-a făcut printr-o fastuoasă ceremonie publică, surprinsă de documentele vremii. Monumentul celebrează efortul de război al armatei maghiare, văzute ca stând de strajă la Carpați.

Monumentul a fost distrus în contextul schimbării de regim de la sfârșitul anului 1918 (instaurarea administrației românești).

Busturile celor patru căpetenii vechi maghiare (Árpád, Lehel, Verbulcs, Örs)

Realizate la 1901 și dispărute în contextul schimbării de regim din anii 1918-1919.

Amplasate pe traseul promenadei Elisabeta, care urca pe Cetățuie (?).

Monumentul lui Gheorghe Rákoczi II și al bătăliei de la Florești

Monument a fost realizat în prima jumătate a sec. XIX, pe locul unui monument mai vechi (cruce de piatră?), care amintea de bătălia de la Florești (1660), în care armatele principatului Transilvaniei au fost înfrânte de armatele otomane.

Inscripția a fost distrusă la începutul anilor 1920, iar monumentul în ansamblu a dispărut în anii 1970, când șoseaua (actuala Cale Florești) a fost lărgită și când sa-a pierdut cu totul urma monumentului.

Bustul reginei și al împărătesei Elisabeta (Sissi)

Amplasat pe calea de acces pe Cetățuie dinspre parcul orașului, după traversarea Someșului pe podul ”Elisabeta” – Promenada Elisabeta. Promenadă în formă de serpentină, lungă de 420 m, la mijlocul căreia se găsea o platformă de belvedere, unde a fost amplasat bustul reginei și al împărătesei Elisabeta (Sissi), dezvelit în data de 20 august 1902. Opera lui Alajos Stróbl.

Loc cu un mare potențial pentru locuitorii și vizitatorii Clujului, amatori de plimbare. Acces neconvențional, pe un traseu în prezent neîntreținut și aflat în stare foarte proastă, care urcă pe Cetățuie, un spectaculos punct de panoramă al Clujului.

Bustul, considerat dispărut, a fost redescoperit în anul 2011 în subsolurile Muzeului de Artă. Dintre monumentele dispărute ale Clujului, este singurul care a fost redescoperit și singurul a cărui reamplasare ar fi posibilă și chiar necesară.