Tinerii hippie

Cristina Barbu – Muzeul Național de Istorie a României, București

Mișcarea hippie a fost interpretată ca o contracultură, iar, cu privire la acest concept, Russel Duncan susținea idea conform căreia „contracultura a apărut în timpul unei perioade prospere, în care aveau loc proteste. Vestul a fost mai bogat decât a fost vreodată – acest cadru este important. Necesitatea progresului mai mult către promisiunea prosperității, a celor care speră la integrare și la egalitate”^[1].

Există diferențe între mișcarea care provine din Statele Unite ale Americii și mișcarea din Europa de Est. Mișcarea hippie, privită ca o contracultură, a apărut în contextul anilor șaizeci, când societatea americană se afla într-o perioadă de prosperitate și societatea a cerut o schimbare. În țările comuniste, înțelegerea protestului a avut implicații profunde, deoarece a implicat sensul libertății individuale și ar fi putut avea consecințe grave, de a fi cercetat și criticat în fața celorlalți până la a fi încarcerat.

Simbolurile contraculturii hippie au fost aspectul specific – pentru bărbați, păr lung și barbă, atât pentru bărbați cât și pentru femei, blugi evazați (adesea confecționați acasă), corzi, mărgele și costume exotice – legăturile personale și cuvintele cod scrise pe pereți i-au adus pe acești tineri împreună. Prin urmare, elementele care i-au ajutat să se recunoască reciproc au fost reprezentate de expresiile și codurile verbale.

1968 a fost recunoscut ca fiind „anul baricadelor” pentru evenimentelor care au loc în Statele Unite ale Americii și în Europa. În acest an, tânăra generație din Cehoslovacia, Iugoslavia și Polonia, în demonstrații și alte forme de protest, a cerut o reformă a comunismului și un respect mai mare pentru drepturile omului. Acest moment este identificat cu această contracultură care a personificat schimbările în societățile de masă în care „protestele au implicat un stil de viață diferit și nu o filosofie politică sau socială articulată. Fiind diferit a implicat un stil de viață diferit care și-a găsit locul în muzica rock sau în mișcarea „hippie”^[2].

^[1] Russell Duncan, „The Summer of Love and Protest: Transatlantic Counterculture in the 1960s: The Transatlantic Sixties: Europe and the United States in the Counterculture”: 144.

^[2] The Year of the Barricades. A Journey through 1968 (New York 1988) apud Risch, W.J., Soviet `Flower Children `.Hippies and the soviet counter-culture in the 1970s L`viv in „Journal of Contemporary History”, Vol 40, Nr. 3/2005: 566.