Articole
Mihai Maci, „Tristetea satului românesc”.
*Articol postat inițial pe pagina contributors.ro la data de 09.03.2013. Republicarea articolului pe contemporana.ro s-a realizat cu acordul autorului.
Tinerii hippie în oglinda caricaturii
Mișcarea hippie a fost interpretată ca o contracultură, iar, cu privire la acest concept, Russel Duncan susținea idea conform căreia „contracultura a apărut în timpul unei perioade prospere, în care aveau loc proteste. Vestul a fost mai bogat decât a fost vreodată – acest cadru este important. Necesitatea progresului mai mult către promisiunea prosperității, a celor care speră la integrare și la egalitate”.
Artefactele vieții de elev în comunism
Instaurarea regimului comunist în România a însemnat mult mai mult decât o serie de evenimente și etape politice. În realitate, complexitatea procesului preluării puterii este argumentată și de faptul că a controlat, sub o formă sau alta, fiecare segment activ al societății. În cadrul Raportului politic al Comitetului Central la Congresul P.M.R. din 21 februarie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej anunța o viitoare reformă în educație, care: “trebuie să deschidă elementelor celor mai valoroase și înzestrate ieșite din popor calea spre cele mai înalte trepte ale științei” (Scînteia, 23 februarie 1948).
Instaurarea totală a puterii comuniste, odată cu abdicarea forțată a regelui Mihai I și proclamarea, în seara aceleiași zile de 30 decembrie 1947, a Republicii Populare Române, a condus la accelerarea procesului de sovietizare a societății românești. Proces care a însemnat preluarea, și în anumite cazuri, adaptarea la specificul local, a sistemului socio-economic existent în Uniunea Sovietică. În cazul acestei „transfuzii” de elemente totalitare, un rol central, alături de represiune, îl va avea propaganda, instrument prin intermediul căruia se urmărea atragerea populației (prin tehnici de tipul „captatio benevolentiae”) sau combaterea inamicilor ideologici, urmărind scopul final al creării „omului nou”.
